Relatia de cuplu. Cum putem sa o imbunatatim si sa fim fericiti?
Exista oare un cuplu care sa nu fi avut dificultati in relatia lor? Raspunsul este NU, iar daca exista, acest articol se adreseaza acelor cupluri care, desi isi doresc sa fie armonie si fericire in viata lor, se confrunta cu dificultati, cu nemultumiri sau cu certuri, care se repeta iar si iar.
Dinamica fiecarei relatii de cuplu este data de cei doi parteneri, fiecare aducandu-si propria contributie la functionalitatea sau la disfunctionalitatea ei. Asadar, atunci cand ceva “ nu merge” bine in relatie, cauzele se cer a fi asumate si cautate de catre ambii partenei; fiecare contribuie cu ceva in producerea “ efectului” neplacut pe care il resimt si il dezaproba, chiar si doar cu faptul ca accepta situatia, fiind un mod pasiv de contributie, de relationare defectuoasa.
In relatia de cuplu, partenerii isi aduc propria poveste de viata, cu bune si cu rele, cu modele sanatoase sau nesanatoase de relationare, cu credintele lor sau ale familiei lor de apartenenta, cu fricile si esecurile lor personale, cu calitatile dar si cu defectele lor personale, iar toate acestea vor contribui si se vor reflecta in calitatea relatiei.
Bineinteles ca ne putem educa, ca si parteneri, si ne putem imbunatati, copiind unul de la celalalt ceea ce are “bun”, calitatile si cunostintele acestuia, pe care noi nu le avem si vice versa, conditia de baza fiind deschiderea catre nou, catre a invata si a te imbunatati, intelegand ca a te dezvolta personal te va ajuta atat pe tine, dar va imbunatatirea si calitatea relatiei de cuplu.
Exista foarte multe credinte nerealiste si nesanatoase despre ceea ce inseamna “cuplu”, credinte cu care, daca partenerii vin in relatie, vor aduce dezamagire si suferinta ambilor, caci daca unul dintre parteneri este nefericit in relatia de cuplu, cu siguranta ca si celalalt este nefericit si neimplinit, sau cel mult este in negare ( neconstientizand nefericirea).
Credinta ca nu trebuie sa ne facem cunoscute defectele, caci partenerul ne va parasi.
Aceasta credinta distorsionata ( care ascunde traume din copilarie: relatii dificile cu parintii, severitatea acestora, critica, comparatii negative, neglijenta, respingere, abandon fizic sau emotional, invinuirea copilului de propriile greseli sau probleme ), nu numai ca nu este realista, caci “cine nu are defecte?”, dar sub o forma sau alta, mai devreme sau mai tarziu ne vom “da de gol” si ne vom face cunoscute defectele, pe care le-am tot mascat si ne vom arata partenerului asa cum suntem noi, si, mai mult, ne va si impiedica in a ne dezvolta personal, a ne imbunatati, a lucra la schimbarea si vindecarea “defectelor” si a fricilor noastre.
Credinta ca “ noi doi suntem o singura persoana” este o credinta care ascunde dependenta. In realitate fiecare partener are propria individualitate si este responsabil de propria fericire. A veni in relatie gol, speriat si nefericit, cu asteptarea ca relatia cu partenerul iti va aduce fericirea si implinirea, este o autoinvitatie sau o autocondamnare la dezamagire si la suferinta.
Credinta ca in relatia de cuplu nu trebuie sa existe niciodata cearta sau critica este de asemenea o credinta nerealista, caci, daca uneori nu ne putem intelege pe noi insine, in ceea ce am facut sau am spus sau am gandit la un moment dat, si suntem in dezacord cu noi insine, cu atat mai mult putem fi in dezacord cu celalalt, avand alte nevoi, alte credinte si alte modalitati de a face fata situatiilor. Aceasta credinta nerealista poate sa aduca multa frustrare, acumuland si acumuland, doar pentru a nu crea discutii si certuri, ceea ce, de fapt, va duce la anularea posibilitatii de imbunatatire, de schimbare in bine a partenerilor.
Asumarea totala a nefunctionarii relatiei, din credinta ca “numai eu ma fac vinovat, ca sunt un om rau” sau, la polul opus, plasarea intregii responsabilitati pe seama celuilalt, din credinta ca “ este numai vina ta, ca esti un om rau”, deasemenea sunt credinte nesanatoase, care inchid orice posibilitate de autoimbunatatire si de crestere personala, ca si partener de cuplu, ceea ce va aduce multa frustrare si nefericire in cuplu.
Credinta ca pentru a fi iubit trebuie sa arati si sa fii mereu vesel, fericit, pozitiv, deasemenea este o credinta nesanatoasa, aducatoare de frustrare si de suferinta, de interiorizare. In acest fel, purtand aceasta masca a “ mereu fericirii, bucuriei, veseliei”, ne vom tine la distanta partenerul, ne vom priva de a fi ajutati, consolati, sprijiniti la nevoie, vom pune o distanta emotionala si intima intre noi si ne vom rani singuri atat pe noi cat si pe partenerul nostru, care va simti, cu cel de al saselea simt, aceasta inchidre a noastra, ca si o respingere, o distanta intima.
Credinta ca in relatia de cuplu trebuie sa ai incredere imediat si pentru totdeauna este iarasi o credinta nesanatoasa, aducatoare de dezamagire si suferinta, caci in realitate, increderea se construieste pas cu pas si tot treptat se poate si pierde, prin fapte.
Credinta ca celalalt o sa sesizeze instinctiv toate dorintele si nevoile mele este tot o credinta nesanatoasa si nerealista, cere va aduce dezamagire si suferinta. A deveni pasiv si a astepta ca celalalt sa ma faca fericit, sa ma confirme, sa ma implineasca, este imatur si nerealistic. Nevoile trebuiesc comunicate si cerute a fi implinite in mod cat mai clar si explicit, astfel ajutandu-ne partenerul la a ne cunoaste mai bine si a construi o relatie autentica.
Credinta falsa ca in relatie partenerii fac totul impreuna este deasemenea aducatoare de frustrare si de suferinta pentru ambii parteneri. In realitate fiecare merge pe propriile picioare si la nevoie, la cerere, se ajuta reciproc. Aceasta credinta poate ascunde frici: teama de esec, singur nu voi reusi, dar impreuna da; teama de abandon- daca vom face totul impreuna, niciodata nu ma va abandona; etc
Credinta distorsionata ca trebuie sa imi controlez partenerul daca vreau sa avem o relatie fericita, caci el nu stie ce trebuie sa faca, eu stiu mai bine ce este bine pentru noi, este de asemenea aducatoare de frustrare si de suferinta. Intr-o relatie sunt atat nevoile mele cat si nevoile partenerului si ambele trebuiesc exprimate si implinite, ci nu nevoile mele sau ale lui primeaza.
Credinta ca relatia de cuplu este pentru totdeauna si nu ne vom desparti niciodata, deasemenea este nesanatoasa si nerealista caci, in realitate, relatia va dura atata vreme cat ambii parteneri se simt impliniti in relatie, cat exista acelasi sens pentru ambii. Daca drumurile lor personale iau directii diferite, atunci si relatia se va scinda si se va indrepta catre final, iar daca partenerii nu accepta acest final ca si o noua posibilitate de crestere, se poate acumula multa frustrare si suferinta. Sa ne amintim ca pe aceasta lume venim singuri, prin nastere si tot singuri o si parasim, iar partenerul ne este alaturi atata timp cat ne regasim unul cu celalalt, putand sa o luam de la inceput in orice moment, cu un alt partener, sa ne dam sansa sa traim in echilibru si armonie, ci nu in suferinta si frustrare, in negare a propriilor nevoi.
Credinta falsa ca prin critica sau prin reprosuri il vom motiva pe partener sa faca lucruri, sa se imbunatateasca, sa progreseze este deasemenea o credinta nesanatoasa care nu va face altceva decat sa duca la indepartarea partenerului, la inchiderea acestuia in sine, ca si metoda de aparare, simtindu-se neinteles, nesprijinit, ci atacat.
Cu totii ne dorim sa avem relatii de cuplu fericite si implinite, insa, uneori, acest vis ne este distrus de nemultumiri, de senzatia pustietatii launtrice, de depresii, de neputinte, de senzatia de neregasire in relatie si de a nu sti ce trebuie facut pentru a avea viata de cuplu mult visata si dorita.
In realitate, toate aceste dificultati stau in noi insine si ceea ce trebuie facut este sa ni le asumam si sa luam decizia de a face o schimbare.
Psihoterapeutul poate fi de mare ajutor in scurtarea si in usurarea travaliului, fiind specializat si avand experienta tocmai in astfel de situatii, putandu-te/va ghida intr-un mod profesionis, atat in ventilarea emotiilor si frustrarilor acumulate, ca si prima faza – necesara intr-o minima asezare sau normalizare emotionala, pentru a putea sa vedeti cu claritate cauzele acestor dificultati pe care le intampinati in relatie, pentru ca mai apoi sa va ghidze in gasirea solutiilor de a face schimbari, a va imbunatati personal si a va imbunatati relatia de cuplu.
Este foarte important de inteles faptul ca relatia de cuplu si calitatea acesteia sunt dependente de noi insine, ca si parteneri in cuplu si asa cum, prin actiunile noastre, am determinat aparitia unor dificultati sau a unei crize, tot prin actiunile noastre putem sa aducem si armonie si echilibru in relatie, cu conditia deschiderii de a face schimbari semnificative in noi insine, implicandu-ne activ in procesul schimbarii in bine, iar rezultatele vor aparea cu siguranta.