Psihicul si corpul fizic sunt un singur sistem.

Psihicul si corpul nostru fizic sunt componente diferite, insa ele fac parte din acelasi sistem si se influenteaza reciproc. Astfel ca atunci cand avem un gand negativ, o teama, o frica, creierul nostru, prin intermediul neurotransmitatorilor, va genera atat emotii negative, cat si somatizare in corpul fizic, sub forma de tensiune sau rigiditate musculara, crampe, intepaturi, amorteli, furnicaturi,dureri si senzatii neplacute. Spre exemplu, daca am un gand de frica de caini, dat bineinteles de un eveniment traumatizant legat de caini, cand fie eu sau altcineva am fost muscati de un caine, fie am asimilat povestea unei persoane dragi care a fost atacata sau speriata de un caine, aceasta frica, gand distorsionat, imi va genera cu siguranta emotii negative, cum ar fi teama, sau chiar panica, iar fiziologic voi experimenta senzatii negative, neplacute, tremor, rigiditate si incordare musculara, respiratie rapida sau dimpotriva senzatie de sufocare, s.a.m.d.

Evenimentele traumatizante si starile interioare de conflict, pe care le-am experimentat in viata noastra, ne deformeaza realitatea,ducand la aparitia de emotii negative, de blocaje emotionale, dureri, afectiuni si boli.

Evenimentele traumatizante din viata noastra ne schimba si ne deformeaza modul de a gandi, facandu-ne sa vedem realitatea intr-un alt mod, distorsionat. Este ca in povestea cu fetita care privea prin geamul murdar si vedea rufele vecinei murdare, intinse pe sarma la uscat, pana in ziua cand mama fetitei a spalat geamul si atunci fetita a putut vedea rufele vecinei ca sunt curate, proaspat spalate. Distorsiunile cognitive, gandurile deformate, fricile noastre sunt precum geamul murdar, deformandu-ne realitatea.

Insa aceste ganduri sunt automate, si desi ele pot fi obsesive, repetandu-se mereu, de cele mai multe ori fie nu le dam atentie, fie chiar nu le constientizam.

Ceea ce ne deranjeaza insa, sunt emotiile si starile negative si neplacute pe care le traim, acestea neputand trece neobservate si nedandu-ne pace.

Asa cum fiecare gand disfunctional, care este de fapt o distorsiune cognitiva, este ancorat in subconstientul nostru, el aparand obsesiv in mod automat in situatii similare cu situatia traumatizanta, tot astfel si emotiile negative asociate acestor ganduri vor aparea automat, ele fiind deasemenea ancorate in subconstientul nostru. Astfel, ori de cate ori trec printr-o situatie similara cu situatia traumatizanta initiala, vor aparea in mod automat, instantaneu, aceste emotii negative. In alte cazuri, de obicei cand trauma este severa, se poate produce mecanismul de aparare de blocare a emotiilor, persoana intrand intr-o stare de amorteala emotionala, de negare, tocmai din cauza ca emotiile ar fi fost prea puternice si nu le-ar fi putut gestiona. Forma extrema de reprimare a emotiilor, este amnezia temporara ( foarte rar intalnita, in cazul accidentelor de masina soldate cu victime, sau alte evenimente traumatizante severe).

Emotiile negative si emotiile blocate sunt asociate de somatizari neplacute, senzatii, dureri, afectiuni si boli.

Este important sa intelegem ca emotiile negative si emotiile blocate sunt asociate de senzatii si somatizari corporale si ca in timp se pot agrava ducand la dureri, afectiuni si boli. Exista mai multe forme de terapii care au rolul de a elibera tensiunile si senzatiile corporale dar si emotiile negative si emotiile blocate: terapia cranio-sacrala, teta healing, terapia bowen, reiki, terapia fasciilor, acupunctura, reflexoterapia, EFT, si inca altele, terapii care sunt complementare psihoterapiei, avand acelasi obiectiv, de eliberare a emotiilor negative si a emotiilor blocate si de ameliorare a durerilor, numai abordarea si tehnicile fiind diferite, specifice.

Psihoterapia ajuta la deblocarea emotiilor blocate si la ameliorarea si vindecarea durerilor, afectiunilor si bolilor!

Psihoterapia poate fi folosita in eliberarea de emotii negative, inlocuirea lor cu emotii pozitive alternative, in tratarea si eliminarea pe cale naturala, fara alte eforturi sustinute din partea persoanei, ci doar folosindu-si mintea, a durerilor, afectiunilor si bolilor, prin restructurarea gandurilor nesanatoase, a fricilor si distorsiunilor cognitive, identificand ganduri sanatoase, functionale, conform cu realitatea si cu nevoile persoanei aici si acum, inlocuindu-le cu ganduri alternative rezonabile la gandurile disfunctionale. Este importanta in primul rand identificarea gandurilor disfuncionale, acesta fiind primul pas in schimbare, cel de al doilea pas fiind identificarea de ganduri alternative sanatoase, pentru a fi puse in locul celor vechi si disfunctionale. In procesul de restructurare si de eliberare emotionala pot fi folosite tehnici Hipnoanaliza, NLP, CBT, si Hipnoterapie, combinate, particularizat pe cazul fiecarei persoane, iar rezultatele vor aparea destul de repede, in sensul ca persoana va resimti treptat o usurare in situatia specifica, emotiile negative avand o intensitate mult mai mica, sau chiar deloc, sau va reusi sa constientizeze emotiile blocate, va simti detensionare fizica, ameliorarea somatizarilor sau chiar disparitia lor.

Hipnoterapia poate scurta procesul de eliberare emotionala si de vindecare si poate usura efortul persoanei!

Pentru scurtarea procesului psihoterapeutic si pentru grabirea aparitiei rezultatelor pozitive: pentru eliberarea emotiilor negative blocate si ameliorarea somatizarilor, hipnoterapia poate fi de mare ajutor, prin folosirea tehnicilor menite sa grabeasca procesul de fixare a ancorelor pozitive alternative rezonabile sanatoase, direct in subconstient. In prezenta hipnoterapeutului specializat, persoana se va deschide avand confortul unui profesionist cu experienta in a lucra exact cu astfel de situatii; se vor folosi tehnici hipnotice de relaxare care vor ajuta la deschiderea subconstientului persoanei, putand astfel accesa evenimente din trecut, spre a le regestiona si integra armonios in povestea de viata a acesteia; se pot accesa resurse necesare schimbarii, se pot genera resurse noi necesare schimbarii si se pot fixa ancore pozitive, alternative santaoase, menite sa inlocuiasca gandurile nesanatoase, dezadaptative, practic se vor crea noi automatisme cognitive si emotionale, functionale, adaptative, pliate pe nevoile persoanei de aici si acum.

Fobia sociala este una dintre cele mai des intalnite fobii, in randul populatiei, fiind o sursa de anxietate pentru multi oameni, ea atingand un procent de aproximativ 10% din populatie; insa, procentul persoanelor care nu au fost diagnosticate, dar care sufera de anxietate sociala putand fi mult mai mare.

Cam toata lumea se confrunta cu un anumit nivel de disconfort in contextul social, in situatia unui interviu, unui discurs în fața publicului, in sustinerea unei lucrari in fata unui grup, o întâlnire cu o persoană de care se simte atrasa, intr-o discuție cu o persoană aflată într-o poziție de autoritate ( șeful, profesorul, directorul, etc), in fata unor persoane nou cunoscute, s.a.m.d, ceea ce-i va naste persoanei emotii, o anumita tensiune, agitatie,neliniste, tremorul vocii sau al membrelor, inrosirea fetei, batai rapide ale inimii, transpiratii,etc, insa nu o va afecta in mod semnificativ, putand gestiona si trece prin aceste situatii, pentru ca mai apoi sa-si aminteasca cu detasare si amuzament situatiile respective.

Dificultatea de socializare, de expunere in public, sau timiditatea, este des intalnita la persoanele tinere (20-30%), cu varsta cuprinsa intre 14-24 de ani, pe fondul lipsei de experienta si al personalitatii in formare, nefiind, insa, de natura clinica.

Vorbim de fobie sociala ( anxietate sociala, clinica) atunci cand viata persoanei, care sufera, este grav afectata de aceasta, impiedicand-o sa aiba o viata personala, relationala si profesionala normala si sa isi atinga potentialul maxim.

Simptomele fobiei sociale: 

-persoanele care sufera de anxietate socială anticipeaza in mod automat situatiile sociale si le evita, in incercarea de a nu se expune ridicolului si penibilului, la a rade ceilalti de ei, avand convingerea ca nu se vor descurca bine si ca totul va merge teribil de prost; aceste persoane gasesc diferite modalitati de a evita sa iasa in oras, de a nu merge la intalniri, pretextand ca sunt bolnave; evita sa fie in centrul atentiei sau vizibile, stand mereu in spatele incaperii, ascunse intr-un colt, dupa un stalp, dulap, stau cu ochii plecati, evita contactul vizual; evita sa vorbeasca la telefon delegand alte persoane, sub diferite motive; evita sa “dea ochii” cu seful, amanand mereu discutia, nu iau niciodata cuvantul, nu isi exprima parerile in public sau in grup;

-anxietatea resimtita de persoana care sufera de fobie sociala este disproportionala comparativ cu situatia reala, iar persoana, desi constientizeaza uneori acest lucru, nu poate face nimic pentru a-si controla reactiile, fiind invadata de teama, de rusine, de ridicol, de neadecvare.

– aparitia anxietatii este automata si creste necontrolat, persoana simtindu-se coplesita de teama, se blocheaza mental nemaiputandu-si aminti cuvintele sau urmari ideile, tremura necontrolat, simte ca nu mai are aer, ameteste sau are senzatii de voma.

– au ideea obsesiva ca sunt ridicole, ca se fac de ras in fata celorlalti.

– se autoanalizeaza pe ele si pe ceilalti, in mod obsesiv, in cautarea de semne ca sunt inadecvati, ca lumea rade de ei si de ceea ce au de spus, ca ceilalti s-au plictisit de ceea ce spun ei, sau ca ceea ce spun este neinteresant pentru ceilalti.

Cauzele fobiei sociale.

Cauzle fobiei sociale sunt de natura ereditara, genetice, fiind mostenite de la parinti, iar in sensul acesta exista studii care atesta faptul ca persoanele care au rude care sufera de anxietate sociala au o rata de 2-3 ori mai mare de a dezvolta si ele fobie sociala;

Temperamentul poate fi deasemenea una dintre cauzele fobiei sociale, studiile relevand faptul ca un procent destul de mare ( aproximativ 60% ) din persoanele care inca din copilaria mica ( pana la varsta de 2 ani ) au manifestat reacții emoționale și comportamentale de inhibitie: timiditate, reticență, neliniște, rușine, retragere în situații nefamiliare, in fata persoanelor necunoscute, sau la întâlnirea unor situații noi, in stadiul de adult dezvolta anxietate sociala.

Nevrotismul ( persoanele care au tendinta de a se ingrijora usor si frecvent, avand manifestari emotionale necontrolate de plans, enervare, de teama si neliniste ) reprezinta deasemenea o trasatura de baza a persoanelor predispuse la fobie sociala, studiile relevand faptul ca un procent de aproximativ 40% din persoanele nevrotice dezvolta si sufera de fobie sociala.

Evenimentele sociale traumatizante din copilarie: umilirea în public, tachinarea sau agresat de catre colegi, abandonarea de catre persoane importante, decesul parintilor sau a unor persoane importante, divortul parintilor, violență în familie, implicarea in accidente, probleme psihice ale părinților, abuzuri fizice sau sexuale, toate aceste evenimente pot fi printre factorii declansatori ai fobiei sociale, studiile relevand faptul ca aproximativ 60% din persoanele care sufera de anxietate sociala au in istoricul vietii lor un astfel de eveniment.

Cum se trateaza fobia sociala?

Cea mai eficienta metoda de tratament o reprezinta psihoterapia, acest lucru fiind sprijinit pe studii de specialitate ( studiul lui David Clark din JCCP 2003 ), psihoterapia ca si metoda de tratament fiind recomandata de autoritatile din domeniul sanatatii mentale precum: Institutul National pentru Sanatate Mentala din SUA;  Ghidul Institutului National pentru Sanatate si Excelenta in domeniul Clinic din UK, si alte institute de psihiatrie si sanatate mintala.

Cu ajutorul psihoterapeutului, specializat in lucrul cu astfel de probleme, persoanele care sufera de fobie socială învață cum sa controleze anxietatea provocata de situațiile sociale, fiind ajutate sa inlocuiasca gandurile obsesive si senzațiile fiziologice neplăcute, exagerate cu ganduri rezonabile alternative si sa amelioreze senzatiile neplacute, folosind concomitent desensibilizarea graduala, prin expunere controlata, treptata; persoanele sunt invatate tehnici de relaxare mentala si fizica, care pot fi folosite ca si resurse atat in prevenirea anxietatii cat si in ameliorarea acesteia in situatiile sociale anxiogene.

Persoanele sunt ajutate să reuseasca sa vada  într-o altă lumină reacțiile celorlalți, gasind o interpretare adecvata, și să găsească aspectele pozitive ale experiențelor lor sociale, pentru a reusi să se descurce efectiv în interacțiunile sociale, prin exerciții și jocuri de rol.

Psihoterapia aduce ameliorare inca din primele sedinte, persoanei care sufera de fobie sociala, ceea ce face diferenta fiind deschiderea persoanei in a lucra cu sine si implicarea activa a acesteia in procesul de tratare, sub ghidarea psihoterapeutului.

Si cu toate aceste valori si credinte comune, foarte multe cupluri se confrunta cu dificultati in relatia lor, au suisuri si coborasuri si acuza faptul ca desi isi doresc aceleasi lucruri de la viata si merg in aceeasi directie, ceva parca le lipseste sa se simta cu adevarat impliniti; Ca desi stiu ca partenerul ii iubeste, totusi nu se simt iubiti; De cele mai multe ori nici nu inteleg ce se intampla cu ei, de unde vine aceasta suferinta, aceasta frustrare, ce le lipseste de fapt.

Este vorba, de fapt, de modalitati diferite de a ne arata iubirea fata de partenerul de cuplu, care difera de la persoana la persoana. Astfel, fiecare persoana are propriul mod de a se simti iubita si isi exprima iubirea in stilul sau propriu, asa cum simte sa isi arate pretuirea fata de partener. In lipsa cunoasterii nevoilor partenerului de a fi iubit, ne exprimam iubirea asa cum simtim noi si asta poate duce la distorsionarea mesajului iubirii. Tot din lipsa de a ii comunica partenerului nostru modul in care ne poate face sa ne simtim iubiti, ne condamnam la dezamagire si frustrare.

Este foarte important sa constientizam care sunt nevoile noastre prioritare ce trebuiesc satisfacute de partener pentru ca noi sa ne simti iubiti, pentru ca mai apoi sa putem sa i le comunicam si lui, ajutandu-l astfel sa faca un pas important in imbunatatirea sa personala, ca si partener de cuplu; si la fel de important este ca si partenerul sa isi constientizeze nevoile de a fi iubit pentru a ni le comunica si noua, astfel incat sa ii oferim iubirea noastra in modul necesar lui, ci nu asa cum credem noi ca i-ar trebui.

Exista cinci astfel de limbaje ale iubirii, identificate si descrise de psihoterapeutul american Gary Chapman, in urma indelungatei experiente in psihoterapia cuplurilor, ca si modalitati de a fi iubit si de a oferi iubirea, in relatia de cuplu, dar si in relatiile cu copiii sau chiar cu colegii, prietenii sau subalternii.

Primul limbaj este cel al declaratiilor care se potriveste persoanelor ce au nevoie de la partenerul de cuplu de a fi validati, a li se spune mereu cat sunt de frumosi, destepti, harnici, sa li se recunoasca mereu meritele, sa fie incurajati, sustinuti, admirati, pretuiti, respectati. Astfel de persoane au nevoie de la partenerul de cuplu sa isi exprime iubirea fata de ele prin declaratii si incurajari, ceea ce ii va umple de satisfactie si pozitivism.

Al doilea limbaj al iubirii il reprezinta timpul de calitate petrecut impreuna; Aceste persoane au nevoie, pentru a se simti iubite, ca partenerul de cuplu sa petreaca timp pretios cu ele, sa le dea atentie atunci cand vorbesc, sa se uite in ochii lor, sa lase totul de o parte si sa le dea toata atentia. Daca vor primi in mod regulat atentie si vor petrece timp de calitate in doi, se vor simti pline de energie si satisfactie.

Al treilea limbaj al iubirii il reprezinta cadourile; persoanele care au acest limbaj prioritar, se simt iubite atunci cand partenerul le face cadouri: cand le cumpara flori, cand fac cu propriile maini cadouri si li le ofera, nefiind vorba de valoarea materiala a cadoului, cat de valoarea intrinseca a acestuia, ca si simbol al iubirii si pretuirii fata de ele. Daca partenerul este invatat sa isi exprime iubirea fata de ele in acest mod, oferindu-le mereu cadouri, chiar si simbolice, se vor simti implinite si vor radia iubire.

Al patrulea limbaj al iubirii este cel al serviciilor. Persoanele care au acest limbaj se simt iubite de partener daca acesta le acorda atentia prin a le face anumite servicii, in mod regulat; a se ingriji sa le plateasca facturile, sa faca mici comisioane pentru ei, sa spele vasele, sa preia din sarcinile lor, iar in cazuri deosebite cand au decese in familie sau alte evenimente: nastere, etc, sa fie prezenti, sa le stea alaturi, sa le fie sprijin. Daca partenerul isi va exprima iubira in acest mod, aceste persoane vor fi satisfacute si se vor simti iubite, intorcand la randul lor iubirea partenerului.

Al cincilea limbaj al iubirii este cel al contactului fizic, iar aceste persoane au nevoie de la partenerul de cuplu, pentru a se simti iubite, de contact fizic cat mai mult, de imbratisari, de saruturi, sa fie mangaiate, sa fie tinute de mana, sa doarma imbratisati, sa simta atingerea partenerului cat mai mult, sa faca dragoste, sa mearga pe strada sau in parc tinandu-se de brat. Daca partenerul le va satisface aceasta nevoie, se vor simti iubite si vor radia de fericire.

Fiecare persoana are un limbaj al iubirii principal si un al doilea secun

dar, ca si modalitati de a se simti iubita si satisfacuta. Este important, in primul rand, sa ne identificam limbajele proprii pentru a i le putea comunica si partenerului, ajutandu-l astfel sa poata sa ne iubeasca asa cum avem noi nevoie; la fel de important este sa ne ajutam partenerul sa isi descopere propriile limbaje ale iubirii si sa il iubim asa cum are el nevoie, in modul lui.

Spre exemplu, degeaba partenerul ii ofera cadouri si laude, declaratii, sau servicii daca persoana se simte iubita prin a petrece timp pretios cu ea si prin contact fizic, prin imbratisari, tinut de mana si dormit imbratisat. Este nevoie sa ii fie dat ceea ce are nevoie, pentru a se simti iubita. Este nevoie sa se vorbeasca pe limba ei, ci nu pe limba partenerului, iar acest esec este frustrant atat pentru ea cat si pentru partenerul care i-a oferit cadourile, serviciile, laudele, pe ea confuzand-o faptul ca partenerul nu o cunoaste destul de bine caci ii tot ofera lucruri de care ea nu are nevoie, iar pe partea cealalta, partenerul va fi confuz, caci el se straduieste din rasputeri sa o satisfaca, ii ofera mereu cadouri, ii face mereu servicii si cu toate acestea  ea tot nu este multumita, tot nu ii simte iubirea.  La inceput poate fi nevoie de putin antrenament sustinut constient pentru a ne modela pe limbajul partenerului, insa prin repetitie va deveni din ce in ce mai usor accesibil, pana va deveni chiar automatism, iar placerea de a trai intr-o relatie de cuplu armonioasa, in care partenerii sunt satisfacuti si radiaza iubire va fi meritat acest mic efort.

Mindfulness este un instrument foarte eficient in procesul psihoterapeutic, care poate aduce foarte multe beneficii si poate fi aplicat cu succes in tratarea unei game variate de probleme psihologice dar si in probleme care tin de sanatate, de natura medicala. In ultimii anii practica psihologica a integrat din ce in ce mai mult din practica Mindfulness (care  este o practica foarte veche, intalnita in mai multe culturi si religii ) iar in urma studiilor efectuate pe tema mindfulness, au fost elaborate tehnici de lucru imbunatatite si ajustate in timp, intelegand rolul benefic al acesteia in procesul psihoterapeutic.

Practica mindfulness are ca si obiectiv sa ajute persoana sa  traiasca in prezent, constient, prin observare noncritica si nonactiune, folosindu-se diferite tehnici de lucru adaptate tipului de personalitate al acesteia.

Multitasking vs mindfulness. 

In tipul de societate in care traim se cere foarte mult sa deprindem multitasking.ul. Iar acest Multitasking a adus, pe langa beneficiile pe care cu totii le cunoastem, si de care ne bucuram, indepartarea de a trai prezentul si a ne bucura de el, functionand pe pilot automat in majoritatea timpului nostru, in fiecare zi: la servici- realizand sarcinile pe pilot automat; acasa – indeplinind sarcinile casnice pe pilot automat, chiar si cu copiii – comportandu-ne automat, bifand indatoririle de parinte in detrimentul petrecerii libere a timpului cu acestia, jocului, discutiilor cu micutii; in relatia cu familia si cu prietenii; cu partenerul de cuplu, inclusiv in viata intima unde preludiul, atingerile, descoperirea senzatiilor si placerea acestora au fost inlocuite treptat de contactul sexual mecanic, distant emotional si uneori chiar fara implicare, de descarcare a tensiunii sexuale; Nevoia de apartenenta la grup si in definitiv la societatea in care traim a dus la acceptarea “nevoilor trend” create si induse de societate si auto-impuse de noi, indepartandu-ne de noi insine, de propriile nevoi, ceea ce a dus la scaderea calitatii vietii si la aparitia mai multor probleme psihologice dar si de sanatate.

La polul opus, practicarea Mindfulness ajuta persoana sa se reconecteze la sine, sa traiasca in stare de constienta prezentul, sa se deschida la experiente noi, sa evite judecarile si etichetarile, sa accepte prezentul asa cum este, fiind constienta de ceea ce se intampla chiar aici si acum, sa constientizeze ceea ce ii place si sa se bucure de trairea acestor intamplari sau de prezenta lucrurilor care o bucura, fara sa se agate de acestea atunci cand se schimba si de a accepta si ceea ce nu ii place intelegand ca acestea se vor schimba la un moment dat.

Ex. Sa se bucure atunci cand obtine o marire de salariu, sau cand vremea este frumoasa, fiind la mare si sa nu se agate de cresterea baneasca, acceptand ca veniturile pot sa ii si scada oricand, sau vremea la mare se poate si strica in orice moment; tot astfel, cand ii scad veniturile, sa nu se teama ca va fi permanent, ci sa accepte aceasta situatie de moment, sau vremea urata, atunci cand se afla la mare, acestea fiind de moment, ci nu permanente.

O nota de 10, pe care copilul o ia la scoala la un moment dat, poate oricand sa fie urmata de o nota de 8, asa cum si o nota mica poate fi urmata de un 10.

Cum ajuta folosirea tehnicilor mindfulness persoana sa isi imbunatateasca calitatea vietii?

Practicarea mindfulness ajuta persoana sa ramana calma si in situatii de stres, de incarcare emotionala, sa manifeste compasiune si intelegere pentru sentimentele si nevoile celorlalti, facand-o mai buna pentru sine dar si pentru ceilalti. Acest lucru nu inseamna ca persoana nu va mai manifesta niciodata ingrijorare sau teama, sau alte emotii negative, ci insemna ca persoana si-a deprins un mod general de functionare de a trai in prezent bucurandu-se de ceea ce este frumos si placut in viata ei si acceptand ceea ce este neplacut, putand sa se readuca la a trai prezentul constient ori de cate ori simte ca a alunecat fie spre ruminarea trecutului ( a intamplarilor neplacute ) fie in a se ingrijora de ceea ce va fi in viitor.

Atat analizarea trecutului cat si ingrijorarile legate de viitor daca sunt manifeste  in limite normale, moderat, sunt chiar benefice, stand la baza evolutiei persoanei, invatand lectii din ceea ce a trait neplacut si facand planuri de viitor, insa atunci cand acestea ocupa prea mult timp din viata persoanei, afectandu-i relatiile, cariera, sanatatea, linistea, acest balans intre trecut-viitor, intre ruminare – ingrijorare, indeparteaza persoana de a mai trai prezentul. Prin mindfulness se urmareste tocmai aceasta conectare a persoanei la prezent, la a trai viata constient, aici si acum, bucurandu-se de ceea ce are frumos si bun si acceptand nonactiv ceea ce este neplacut, ca nefiind permanent in viata acesteia, ci doar trecator.

In ce probleme psihologice si de sanatate pot  fi de ajutor tehnicile mindfulness ?

Folosirea tehnicilor Mindfulness poate ajuta in tratarea urmatoarelor probleme de natura psihologica sau de sanatare fizica:

-in tulburarile de anxietate

-insomnii

-stima de sine scazuta

-sindrom burnout

-depresie

-adictii

-probleme in relatii/cuplu/familie

-tulburari alimentare

-tulburari sexuale

– stres

-dureri cronice

-migrene

-scaderea imunitatii

-hipertensiune

-probleme gastrointestinale

-diabet

-fibromialgii

-cancer

Mindfulness in psihoterapie.

In decursul procesului psihoterapeutic, pot fi folosite tehnici de mindfulness adaptate de catre psihoterapeut pe tipul de personalitate al persoanei, aducandu-i acesteia beneficiul de a fi ghidata de catre un specialist, intr-un cadru placut si confortabil, usurand-o in a depune efort si scurtand procesul de initiere in mindfulness; deasemenea, psihoterapeutul poate ajuta persoana sa invete sa practice singura tehnici de mindfulness, acasa si in diferite situatii.

Practicarea mindfulness poate aduce beneficii persoanei in a-si imbunatati calitatea vietii in toate planurile ei: sa aiba relatii sanatoase, sa creasca profesional si sa aiba satisfactie la locul de munca, sa se bucure de relatia de cuplu, sa aiba copii sanatosi si fericiti si sa se bucure de ei, sa se cunoasca mai bine si sa isi satisfaca propriile nevoi, sa depaseasca orice dificultate cu mai mult calm, sa isi pastreze sau redobandeasca starea de sanatate mentala si fizica, sa isi creasca calitatea vietii, in general.

Atunci cand incep sa apara efectele acestei rupturi in comunicarea dintre parinti si copii lor, parintii devin frustrati si stresati de a rezolva cumva situatia si de cele mai multe ori, dupa cateva tentative esuate de a-si educa copilul, apeleaza la pedepse, in speranta corectarii prin severitate, prin impunerea autoritatii.

Cand este vorba de invatare, intotdeauna trebuie sa ne amintim ca, indiferent ca vorbim de copii sau de adulti, fixarea informatiilor noi (ancorarea in subconstient) se face prin repetare. Va amintiti “repetitia este mama invataturii! “?

Asadar, cum poti sa iti ajuti copilul sa isi corijeze comportamentele nesanatoase si sa deprinda comportamente alternative, adaptate realitatii?

In primul rand este foarte important sa comunicati cu micutul dvs., tratandu-l cu respect si avand increderea ca el intelege ceea ce ii spuneti. Copiii, contrar prejudecatilor noastre, inteleg lucrurile daca le sunt explicate logic. Acest lucru este esential in educarea lor, pentru ca ii va motiva sa faca schimbarea ceruta de parinti, daca o vor intelege ca fiind spre binele lor. Asadar explicati-le de ce este gresit comportamentul pe care doriti sa ii ajutati sa il corijeze, cum ii afecteaza negativ pe ei dar si pe ceilalti, cum va simtiti dvs cand ei fac asa ( comunicandu-le ce simtiti, ci nu acuze sau etichetari ) si prezentati-le beneficiile schimbarii comportamentului lor, cum le va imbunatati lor viata, dar si celorlalti.

La polul opus, pedepsele: privarile de anumite beneficii, sau cu atat mai mult pedepsele fizice au rolul de a le declansa mecanismele de aparare, simtindu-se atacati, facandu-i sa ractioneze fie prin a se bloca, fie prin atac, ambele fiind nocive pentru copil si putandu-se ancora in subconstientul lor, iar in viata ulteriora, de adult, pot reactiona in mod automat apeland la aceste comportamente, in situatii similare, dezadaptat ralitatii de atunci ( comportamente des intalnite in randul adultilor care au fost pedepsiti sever sau fizic, in copilarie ).

O metoda foarte eficienta de educare a copilului, care aduce rapid rezultate si este foarte usor de aplicat, fara a necesita efort din partea parintelui si nici din partea copilului si care nu va aduce atingere psihicului copilului este sa il puneti sa scrie, de un numar de  ori  propus de dvs si agreat cu copilul in urma negocierii cu el, ca de la egal la egal, intarindu-i identitatea si crescandu-i increderea in dvs, ajutandu-l sa se deschida comunicarii si formarii lui intr-un mod autentic, armonios si sanatos.

Ex. Copilul nu se spala pe dinti dimineata si seara, iar dupa ce i-ati spus de 10 ori acest lucru, el tot uita sa se spele pe dinti, ceea ce incepe sa va irite deja.

Discutati cu el de ce este important sa se spele pe dinti, ce i se va intampla daca nu se spala pe dinti si ce beneficii va avea daca isi creaza o rutina din a face acest lucru conform cu indicatiile medicului stomatolog! Apoi formulati o fraza cat mai scurt si concis, spre ex. “ Trebuie sa ma spal pe dinti in fiecare dimineata cand ma trezesc, dupa fiecare masa si seara inainte de culcare, pentru a avea o dantura sanatoasa si a ma simti bine! “ Puteti sa ii cereti ajutorul in formularea frazei respective, pentru a fi implicat si mai mult in proces. Apoi comunicati-i numarul , de cate ori va ganditi sa ii cereti sa o scrie repetitiv pe caiet; ex: dvs propuneti de 50 de ori; cereti-i parerea, acceptand o negociere cu el! El spune ca este dispus sa o scrie de 20 de ori si agreati sa o scrie de 25 de ori! Este foarte important sa nu se simta vinovat si pedepsit, ci sa simta ca il ajutati sa se imbunatateasca, ca este spre binele lui, ca faceti asta din iubire pentru el.

Cereti-i ca atunci cand scrie pe caiet fraza formulata de dvs impreuna cu el, sa o si spuna cu voce tare, caci astfel vor fi folosite 3 simturi : vizual, auditiv si kinestezic, iar fixarea in subconstient va avea randament mai mare, si rezultatele schimbarii vor aparea rapid.

Cand copilul are manifestari agresive, situatia este putin mai complexa, iar metoda de lucru vor trebui sa fie aplicata pe mai multe planuri; pe de o parte va trebui sa identificati care este sursa furiei acumulate de micut si aici il puteti implica si pe el, cerandu-i sa va ajute sa gasiti ce anume il supara pe el in decursul unei zile ( in general incalcari ale limitelor lui, de catre colegi, educatori, bona, etc ) si sa il ajutati sa opreasca sursa aceasta, discutand cu cei implicati sau invatandu-l cum sa se apere si sa isi ceara drepturile; pe de alta parte, sa gasiti impreuna cu el comportamente alternative de a reactiona in situatiile in care el se manifesta agresiv si sa il ajutati sa fixeze in subconstient comportamentele alternative, cu ajutorul modelului scrierii si citirii simultan, prezentat mai sus. Trebuie sa va pregatiti sa asteptati o vreme, acceptand mici scapari, in sensul ca poate de 4 ori sa foloseasca comportamentul alternativ si 1 data comportamentul agresiv in situatia specifica; in acest punct, are nevoie de incurajare din partea dvs si de confirmarea ca este in regula sa mai si greseasca; il puteti pune, cu acordul lui, prin discutii calme, cooperative, sa repete exercitiul de scriere si citire simultana, de inca un numar de ori agreat impreuna, pentru o mai buna fixare. Nu uitati sa ii spuneti in permanenta de ce ii cereti sa faca acest lucru si care sunt beneficiile lui!

Mergand pe acest model, puteti sa il aplicati ori de cate ori simtiti ca este nevoie sa ii fixati copilului modele sanatoase de a gandi si a se comporta, dar, puteti folosi chiar si dvs acest model, el functionand la copii, adulti sau batrani, caci niciodata nu este prea tarziu sa facem schimbari pozitive in viata noastra si meru este loc de mai bine.

Ce sunt atacurile de panica?

Atacurile de panica reprezinta o exacerbare a starii de anxietate, deja existenta in istoricul persoanei, in general, si pot aparea in momentele cele mai neasteptate, luand persoana prin surprindere; nefiind pregatita, in genral se sperie si se adreseaza medicului, crezand ca are o problema de sanatate, astfel ca la camerele de garda, un procent de 10-15% la suta dintre pacientii care se prezinta, nu sufera de o afectiune medicala ci este vorba de un atac de panica.

Cum se manifesta atacul de panica ?

Simptomatologia atacului de panica este foarte variata, ceea ce si induce in eroare persoana, fiind convinsa ca ceva este in neregula cu inima ei, in general, sau cu plamanii, avand gânduri catastrofice – ca ar putea muri, lesina sau innebuni:

-senzatia ca a pierdut controlul

-frica foarte puternica

-senzatie ca inima ii bate altfel, batai foarte puternice ale inimii

-dureri in piept

-puls marit

-tensiune marita

-transpiratie

-tremor

-respiratie  accelerata

– dificultate de a inspira complet

-nod in gat

-senzatie de sufocare

-senzatie de ameteala sau confuzie

-senzatie de derealizare

-presiune in urechi

-senzatie de apa in urechi

-intepaturi

-senzatii de furnicare

– amortirea membrelor sau a anumitor zone din corp

-senzatie de voma

-durere de cap

-tuse

-senzatie de a casca repetitiv

-neliniste mentala si psihomotorie

-stare de agitatie

Exercitii recomandate in atacurile de panica: 

Exercitiu de respiratie, care are menirea de a normaliza respiratia persoanei :

1. Stand in picioare, in pozitie drepti, indepartezi putin picioarele, unul de celalalt, astfel incat suprafata de contact cu solul sa fie cat mai mare ( ceea ce aduce stabilitate si siguranta suplimentara persoanei ). Inspiri profund -1- , impingi aerul in abdomen -2-, tii aerul in plamani -3-4-, expiri aerul si golesti plamanii -5-, ramai cu plamanii goliti, fara a inspira iarasi, imediat -6-7; apoi reiei acelasi ciclu de respiratie , timp de 10 minute; astfel respiratia se va fi normalizat, iar atacul de panica va fi trecut, persoana fiind focusata pe respiratie, eliberand( anuland ) gandurile catastrofice.

2. Te asezi pe un scaun, un fotoli, o bancuta, o bordura, pentru a dobandi un plus de siguranta si incepi sa numeri elementele de la calorifer, dungile de la parchet, cartile din biblioteca, copacii, scandurile unei banci, frunze, elemente, sau orice insiruire stereotipa,in functie de locul in care te afli, inspirand si tinand aerul in plamani pentru 2 secunde, apoi expirand si asteptand 2 secunde, cu plamanii goliti,  inainte de a inspira iarasi. Repeti acest ciclu vreme de 5-10 minute, pana cand simti ca respiratia s-a normalizat si simti ca ai revenit la starea de normalitate. In acest moment poti sa iti pui un pahar cu apa si sa iei cate o inghititura mica, la cateva secunde ( ex. din 10 in 10 secunde ).

3. Daca esti asezat, te ridici in picioare si incepi sa faci pasi mici, numarandu-i, in timp ce inspiri profund, tii aerul in plamani vreme de 2 secunde, apoi il expiri si ramai 2 secunde cu plamanii goliti, fara a mai inspira; apoi reiei acest ciclu al rspiratiei concomitent cu pasii pe care ii faci in incapere sau in locul in care te afli, numarand fiecare pas si continui sa faci asta pana cand simti ca rspiratia ti s-a normalizat si ai revenit la starea normala de dinainte.

Tratarea definitiva a atacurilor de panica cu ajutorul psihoterapiei.

Este important de inteles ca exercitiile de calmare a persoanei aflata in stare de atac de panica, precum sunt cele oferite mai sus, nu trateaza definitiv persoana de a mai avea atacuri de panica ci doar amelioreaza starea de moment, nefiind o solutie a la long.

In afara efectuarii acestor exercitii, foarte eficiente pentru scaderea rapida a anxietatii,  este recomandabil ca persoana sa consulte un psihoterapeut cu ajutorul caruia sa ajunga sa identifice cauzele psiho-emotionale care au declansat atacul de panica si care intretin anxietatea si sa lucreze in cadrul unui proces psihoterapeutic structurat, sub indrumarea psihoterapeutului specializat in astfel de probleme, la vindecarea emotiilor blocate si restructurarea  tiparelor de gandire disfunctionale cu tipare de gandire sanatoase, functionale si adaptate realitatii vietii persoanei de “ aici si acum”.

Sa ne ingrijim starea de sanatate psiho-emotionala este o datorie a noastra, a fiecarei persoane, si merita sa ii acordam atentie, timp si energie tinand cont de faptul ca aceasta se reflecata in toate aspectele vietii noastre, in calitatea relatiilor pe care le avem, in starea de sanatate fiziologica, in nivelul profesional atins, in starea de beatitudine generala. Calitatea vietii pe care o avem este alegerea noastra!

Atunci cand viata noastra este implinita, satisfacatoare si linistita, psihicul dar si fizicul nostru se afla in stare de echilibru, sunt sanatoase si functionale.

La polul opus, orice stare emotionala negativa, precum si orice aspect nefiresc al corpului nostru, indica un dezechilibru din viata noastra, indica faptul ca ceva nesanatos si nelalocul lui se intampla in viata noastra si se cere a fi remediat.

Putem sa observam la animalele salbatice cum corpul acestora este suplu si atletic si perfect functional, in stare de normalitate. Atunci cand sunt in captivitate, insa, de cele mai multe ori, animalele se ingrasa, ceea ce indica un dezechilibru in viata lor: sedentarism, supraalimentatie, frustrare, s.a.m.d. Acelasi lucru este valabil la toate fiintele vii, cu atat mai mult la om, care se afla in varful piramidei ca si dezvoltare si ca si complexitate a vietii.

Atunci cand vedem o persoana care a acumulat foarte multe kilograme, este clar ca in viata acesteia exista un dezechilibru, iar dezechilibrele sunt intotdeauna asociate de dzechilibre emotionale, de emotii negative.

Neputinta, frustrarea, furia, frica, resemnarea, oboseala, agresiunile verbale sau fizice, umilinta, distantarea, nevoia de protectie, nevoia de a pune limite, autopedepsirea, nevoia neimplinita de iubire si afectiune, nesiguranta, nerecunoasterea, lipsa valorii, nevalidarea, insingurarea, etc, toate aceste stari afective pot fi emotii ce se asociaza cu nevoia de a manca mai mult decat ne trebuie, pentru a le “satisface”, ancorand in subconstient senzatii placute, asociate alimentelor consumate ( in special dulciuri, dar nu numai ), ceea ce va satisface, va ameliora aceste stari, si va produce o stare de confort si de bine, pe moment. Si, prin repetare, de-a lungul unei perioade pe care persoana o poate percepe ca fiind dificila, se creaza astfel patternuri comportamentale alimentare, patternuri care vor fi ancorate in subconstient si care vor iesi la suprafata ori de cate ori persoana trece printr-o situatie similara. Spre exemplu, acest pattern s-a format in copilarie, cand persoana, copil fiind a trait sntimentul abandonului, prin plecarea mamei la servici, sau prin aparitia unui alt fratior/surioara si, pe fondul emotiilor puternice traite, a inceput sa manance foarte mult, pentru a compensa, apoi , ori de cate ori a retrait abandonul, s-a reactivat acest comportament alimentar nesanatos,compensator, de a se supraalimnta: ex. Atunci cand s-a despartit de primul prieten; atunci cand i-a murit bunica, pe care ea o substituise mamei; atunci cand a divortat; etc, de fiecare data a reinceput sa se supraalimenteze, acumuland kilograme, ca si efect.

Este foarte interesant faptul ca, in mod natural, corpul nostru, desi are capacitatea de a se autoregla, de a folosi doar atat cat ii trebuie din ceea ce ii servim noi ca si alimentatie, cu toate acestea, in asociere cu emotii negative, corpul acumuleaza mai mult. Se vorbeste de “ costumul de protectie” , prin acumularea unui strat de grasime care, psihologic ,dar neconstientizat, are rolul de a ne proteja: persoanele abuzate fizic sau verbal, in special, au aceasta tendinta de a se ingrasa rapid, iar atunci cand agresorul dispare, slabesc la fel de rapid. Oarecum persoanele care se confrunta cu probleme cu greutatea constientizeaza ca ar avea legatura cu situatiile dificile prin care trec, cu emotiile si trairile neplacute pe care le au, insa, cu toate acestea, au tendinta de a merge mai departe nefacand nimic sa schimbe situatia, sa rupa acest cerc vicios creat, aceste patternuri, acceptandu-le ca si stil de viata; chinuitor, dar acest stil de viata devine zona lor de confort, fiind foarte cunoscut si il percep ca fiind tolerabil; uneori este nevoie ca ceva grav sa se intample, sa “ crape” ceva in viata lor, pentru a se apuca sa faca schimbari, sa iasa din zona de confort, sa isi infrunte emotiile: ex. divortul dat de partener; o aventura a partenerului; o pierdere semnificativa; un accident; etc.

Pe de o parte, creierul nostru are capacitatea de a regla asimilarea, doar atat cat ne este necesar si asta o putem observa la pisicile care traiesc pe strazi, maidaneze, care vara sunt slabe, iar toamna, desi nu au acces la mai multa hrana, incep sa se ingrase, avand nevoie de grasime sub piele pentru a le proteja de frig; toamna metabolismul lor se modifica singur, se adapteaza la necesitati, si incep sa asimileze toata hrana si sa o inmagazineze, iar acest lucru este coordonat de creierul lor. Aceeasi capacitate o are si corpul uman, care, in prezenta emotiilor, se adapteaza si se ajusteaza dupa cerinte. Practic, chiar si daca am consuma mai multa hrana decat cea necesara, organismul nostru ar avea capacitatea de a asimila doar cat ii trebuie, ceea ce indica faptul ca emotiile noastre negative sunt factorul care determina acest dereglaj de greutate. Bineinteles ca inclusiv nevoia de a ne supraalimenta este provocata de starile noastre emotionale, afective; inclusiv in cazul dereglarilor hormonale, date de tiroida, stim ca sunt produse pe fond nervos, pe fond emotional, asadar tot la emotii ajungem, ca si factor declansator si care intretine kilogramele in plus.

Cum sa ne vindecam emotiile blocate si conflictele psihologice, pentru a scapa de greutate, a avea un corp sanatos si o viata echilibrata?

In primul rand, este esential sa constientizam legatura organica intre psihicul nostru si corpul nostru fizic, prin intermediul creierului, adica sa intelegem ca trairile noastre afective, emotiile, sentimentele noastre sunt in stransa legatura cu corpul nostru, fiind un tot unitar, si se influenteaza reciproc.

“Mens sana in corpore sano”, O minte sanatoasa intr-un corp sanatos, iar pentru a atinge acest deziderat trebuie sa avem grija de emotiile noastre, sa facem ordine in ganduri, in credintele noastre caci acestea sunt esentiale pentru a obtine starea de echilibru mental si fizic. Este o decizie care trebuie luata de fiecare persoana care are probleme cu greutatea, cu mancatul excesiv, dezechilibrat, de a face o schimbare in viata ei: emotionala si alimentara si de a se implica 100% in acest proces. Cu ajutorul psihoterapiei putem sa restructuram toate gandurile distorsionate ( distorsiunile cognitive ) si sa eliberam emotiile blocate ( ancorate in subconstient ) ceea ce va aduce beneficiul schimbarii comportamentelor alimentare nedorite, disfunctionale, devenite patternuri, cu comportamente alternative sanatoase de a ne alimenta. In prezenta psihoterapeutului specializat si avand aceasta experienta de a lucra cu astfel de probleme, avand confortul de a fi ghidat intr-un mod placut, restructurarea cognitiilor disfunctionale, eliberarea emotiilor si schimbarea comportamentelor alimentare nesantoase poate fi mult scurtata ca si proces dar si usurata ca si traire. Daca raspunsul la intrebarea: “ Merit sa am o viata sanatoasa si echilibrata, un corp frumos si armonios?” este “DA”,  ceea ce te desparte de acest deziderat sunt doar cativa pasi, iar odata primul pas facut, urmatorii vor decurge de la sine si vor fi usor de facut!

Depresia postnatala este o afectiune intalnita intr-un procent destul de mare, de aproximativ 25% , in randul proaspetelor mamici, in primele luni dupa nastere. Vorbim de depresie postnatala, ci nu de tristetea de dupa nastere, numita si “baby blues”-stare de care sufera aproximativ 80% din femei dupa nastere, atunci cand manifestarile depresiei depasesc o perioada de 3 saptamani, perioada ce poate dura pana la 4 luni sau chiar mai mult, de la un caz la altul.

Cum se manifesta? Cand stiu ca sufar de depresie postnatala?

Cum se manifesta? Cand stiu ca sufar de depresie postnatala?

Depresia postnatala se manifesta ca o stare chinuitoare pentru proaspata mamica, stare permanenta de tristete, stare generala proasta manifestata prin :

• lipsa energiei,
• lipsa capacitatii fizice si psihice de a face lucruri pe care inainte de nastere le putea face fara probleme;
• iritabilitate, agitatie, neliniste;
• insomnie manifestata prin dificultate de a adormi, trezirea in timpul somnului si dificultatea de a adormi din nou, sau trezirea foarte devreme, somn foarte putin, senzatia de neodihna chiar si dupa ce a dormit suficiente ore;
• stari de confuzie;
• dificultate in a se concentra sau in a lua decizii ;
• dezinteresul fata de igiena proprie, fata de vestimentatie;
• lipsa interesului fata de copil;
• sensibilitate emotionala mare;
• plans frecvent si aparent “din nimic”;
• sentimente de vinovatie, de tristete, de inutilitate, de inadecvare, de neputinta, de coplesire;
• gandul ca viata sa nu are semnificatie;
• lipsa dorintei de a mai trai;
• ganduri de a incheia viata;

Cauzele depresiei postnatale.

Cauzele depresiei postnatale pot fi nenumarate, printre care : depresie postnatala la o nastere anterioara; existenta in istoricul personal al altor episoade depresive; sindrom premenstrual acut; dificultati sau boli in perioada sarcinii; dificultati  la nastere; relatie dificila cu partenerul sau cu alti membrii ai familiei; evenimente traumatizante in timpul sarcinii: accidente, violenta, agresivitate, abuz emotional sau fizic, decese, pierderi semnificative; consumul de alcool sau alte substante nepermise in sarcina; stil de viata nesanatos; ingrijorari excesive legat de diferite aspecte ale vietii: sot, job, financiar, sanatate,examene, etc;

Cum se trateaza depresia postnatala?

Ca si in cazul depresiei, depresia postnatala se trateaza cu ajutorul psihoterapiei, intr-un cadru securizant si suportiv, avand alaturi psihoterapeutul specializat si cu experienta in a lucra exact cu astfel de probleme, tanara mamica fiind incurajata sa isi exprime ( sa isi ventileze ) emotiile acumulate, fara a se simti judecata, etichetata, ci inteleasa, ceea ce ii va usura din presiunea pe care o resimte in permanenta.

Tinand cont de faptul ca in depresia postnatala, starile chinuitoare resimtite de tinerele mamici sunt asociate de dezechilibre neurohormonale ( dezechilibru care si intretine aceste stari  ): scaderea estrogenului, progesteronului si al cortizonului , in cadrul procesului psihoterapeutic se poate lucra folosind tehnici hipnotice de relaxare, care au rolul de a regla natural fluxul neurohormonal si de a aduce o imbunatatire in starile sufletesti pe care tanara mamaica le resimtea anterior, ceea ce va creste gradul de pozitivism al acesteia, dandu-i incredere si energie sa mearga mai departe in procesul psihoterapeutic de restructurare a tiparelor disfunctionale de gandire, inlocuindu-le cu ganduri rezonabile, adaptate realitatii de “aici si acum”, schimbare ce va aduce automat imbunatatirea tonusului psihic si fizic, si in general a calitatii vietii proaspetei mamici.

In acelasi timp, alaturi de procesul psihoterapeutic, pot fi facute actiuni care au rolul de a imbunatati starea, de a ameliora depresia postnatala a proaspetei mamici, cum ar fi: sa iasa cat mai mult la plimbari in aer liber, la soare; sa consume alimente : fructe si legume ( preferabil galbene ) proaspete; sa se inconjoare de persoane dragi, care sa ii ofere atentie, suport, sa fie dispuse sa o asculte ( pentru a-si ventila emotiile) , sa ii ofere afectiunea necesara; sa doarma ori de cate ori simte nevoia, cand bebelusul doarme, sau sa ceara ajutorul celor dragi de a se ocupa de copil pentru a putea sa doarma sau sa se odihneasca; sa isi rezerve timp pentru sine, separat de bebelus, ci de a se deconecta, chiar si doar pentru 30 min sau cat isi stabilesc, dupa propria nevoie; sa se ingrijeasca fizic: sa faca dus, sa se imbrace in haine placute si care le fac sa se simta bine si sa isi creasca increderea; sa petreaca momente de intimitate cu partenerul, sa primeasca afectiune; sa faca masaj , bai relaxante, yoga, sa asculte muzica de relaxare, sa faca orice activitate care are rolul de a le relaxa si a le oferi placere, toate acestea avand acelasi rol de a le regla fluxul neurohormonal, ceea ce va aduce o ameliorare a starii sufletesti.

Este foarte important de constientizat, atunci cand va confruntati cu manifestari specifice depresiei postnatale, sau cand observati aceste manifestari la o prietena sau la o ruda, sa intelegeti ca este vorba de o afectiune si sa ii dati atentie, adresandu-va unui psihoterapeut, ci de a nu o accepta ca stil de viata, ca o normalitate!

Anxietatea de sanatate este o tulburare care afecteaza un procent de persoane destul de mare, in randul populatiei, global, fiind incadrat, conform studiilor, intre 5-15%. Studiile medicale arata ca un procent de 10% din pacienti sufera, de fapt, de anxietate de sanatate, prezentandu-se la medic cu credinta ca sunt bolnavi.

Persoanele care sufera de anxietate de sanatate au credinta ca sufera de o boala grava: cancer, HIV, boala care le poate fi fatala si au tendinta de a se autoanaliza in permanenta, in cautarea confirmarii acestei boli grave. Astfel, orice simptom minor, ele il vor interpreta ca fiind un semn al unei boli grave si vor merge imediat sa faca analize pentru a le fi confirmata boala. Odata ce analizele ies negative, persoanele hipocondriace isi vor muta atentia pe alt simptom si vor face alte analize. Se naste astfel cercul vicios teama de boala-analize. Din aceasta cauza, hipocondriacii au dezechilibre in toate aspectele vietii, fiindu-le afectat planul familiei, profesional, social-relational si financiar, investind foarte multi bani in analize si consultatii medicale.

Anxietatea de sanatate scapa diagnosticarii de cele mai multe ori, linia intre a fi bolnava si a crede ca este bolnava fiind greu de demarcat de catre psihiatru dar si de catre psihologul clinician, pentru ca doar persoana este cea care traieste aceasta repetitivitate. Cu timpul, atat familia, prietenii, colegii cat si medicii, isi vor da seama ca persoana nu este bolnava ci este vorba de o afectiune psihica, mai degraba, si o vor indruma catre un psihiatru sau psiholog clinician.

Daca majoritatea persoanelor hipocondriace isi creaza o obisnuinta in a merge la medic si in a-si face analize, exista un procent mai mic de hipocondriaci care nu merg deloc la medic, de teama sa nu le fie confirmata boala grava, ci vor alege sa se vaiete la familie, la colegi, la cunoscuti, la oricine este dispus sa ii asculte.

Semnele ca o persoana sufera de anxietate de sanatate ( hipocondrie ) sunt :

1. Manifesta ingrijorare exagerata pentru starea de sanatate, predominand gandul unei boli grave: cancer, Hiv,etc, interpretand exagerat orice simptom usor, pe o perioada mai mare de 6 luni.
2. Isi fac analize in mod repetat, pentru diverse zone ale corpului, trecand de la examinarea unui organ la examinarea altuia imediat ce analizele le infirma prezenta vreunei afectiuni.
3. Isi analizeaza starea de sanatate, corpul, exagerat de mult, in cautarea unui simptom care sa le confirme prezenta unei boli grave.
4. Resping si nu au incredere in diagnosticul negativ dat de medic, in urma analizelor si continua sa schimbe medicii, cerand parerea altui medic si altui medic, continuind investigatiile medicale.
5. Sunt foarte atenti la emisiunile tv, articole sau povestile altor persoane legat de boli, in cautarea de simptome pe care si ei le au, care le-ar confirma ca sufera de acea boala  la randul lor, incepand apoi sa faca alte investigatii.

Care sunt cauzele aparitiei anxietatii de sanatate ?

Aparitia anxietatii de sanatate poate fi determinata de mai multi factori, printre care: existenta in istoricul familiei sau a persoanelor semnificative din viata persoanei hipocondriace a unor decese datorate unor boli grave, afecțiuni severe în istoricul medical al persoanei sau al familiei acesteia, copilarie traumatizanta, mediu familial ostil, relatii dificile si conflictuale, dezamagiri, evenimente traumatizante, perioade stresante, pierderi semnificative în trecut, stima de sine scăzută, existenta altor tulburari precum depresia sau anxietatea, sindrom burout, sindrom postraumatic, predispozitia ereditara ( daca in familie au mai existat persoane hipocondriace ), vulnerabilitate psihica sau tipul de personalitate, pot avea impact asupra dezvoltării tulburării de anxietate de sanatate.

Deasemenea, intr-un mod neconstientizat, persoanele hipocondriace, isi iau anumite beneficii secundare prin existenta acestei tulburari, cum ar fi: capata atentia celorlalti, afectiunea si grija lor, isi centreaza atentia pe propria persoana, fug de alte dificultati, pun distanta de alte aspecte neplacute ale vietii, isi gasesc o ocupatie din a se autoanaliza si investiga medical, etc.

Cum se trateaza anxietatea de sanatate cu ajutorul psihoterapiei?

Afectiunea fiind de natura psihica, tratamentul recomandat este psihoterapia, cu conditia ca persoana sa constientizeze faptul ca sufera de o tulburare de anxietate de sanatate, ci nu este o boala organica si sa se angajeze in procesul terapeutic.

Psihoterapeutul, fiind specializat si avand experienta in astfel de probleme, ii va oferi persoanei hipocondriace confortul de a fi inteleasa si folosind tehnici si instrumente speciale va ajuta persoana sa identifice distorsiunile cognitive si sa le restructureze, treptat, cu ganduri rezonabile, adaptate realitatii. O metoda foarte eficienta si care poate scurta si usura procesul restructurarii cognitive a persoanei hipocondriace este hipnoterapia, cu ajutorul tehnicilor regresive – pentru identificarea si vindecarea cauzelor care au declansat hipocondria persoanei ; tehnici speciale de ancorare a cognitiilor rezonabile, alternative, adaptative; In cazul in care persoana hipocondriaca sufera si de alte tulburari: anxietate, depresie, se poate lucra in paralel pentru tratarea acestora, ceea ce va usura procesul de tratare a hipocondriei.

Pentru reusita tratamentului psihoterapeutic este foarte importanta cunoasterea amanuntita a situatiei persoanei, a istoricului acesteia ( anamneza de caz ), pentru ca psihoterapeutul sa poata elabora o schema de interventie adaptata nevoilor persoanei si sa poata folosi in cadrul procesului terapeutic toate resursele interioare de care persoana dispune.

Asa cum cu totii simtim, si undeva in sinea noastra stim, corpul nostru fizic si psihicul nostru sunt legate si functioneaza ca un tot unitar; cand am o stare de agitatie, de neliniste, si corpul meu este incordat, tensionat, caci psihicul si fizicul sunt coordonate de acelasi creier, care prin intermediul neurotransmitatorilor specifici, a fluxului neurohormonal, va da atat stari emotionale cat si fizice, in consecinta; poate ati observat ca atunci cand va framantati sa luati o decizie dificila, aveti si disconfort la stomac; cand va infuriati, va doare fierea; cand va sperie ceva, simtiti ca aveti o gheara in piept, sau un gol in stomac; copiii, cand se cearta parintii, fac o criza de durere de burtica; cand sunt agresati la scoala, verbal sau fizic, fac temperatura, vomita, se imbolnavesc,etc. Ex. Baietel de 8 ani, dus in tabara, unde un alt baietel i-a dat un sut in fund si l-a speriat; la scurt timp dupa aceasta intamplare, baietelul a inceput sa vomite, a facut diaree si temperatura si a trebuit dus la medic. Dupa cateva intrebari, parintii au aflat cele intamplate si au putut intelege imbolnavirea, brusc, a copilului lor.

Atunci cand copilul dvs se imbolnaveste brusc, trebuie sa il ajutati sa va spuna ce se intampla in viata lui, ce il deranjeaza, ce il sperie, ce nu ii place, mai degraba decat sa mergeti cu el din doctor in doctor. Tot asa putem sa ne formam o autodsciplina a noastra in a ne face curatenie in viata personala, in ganduri, in special, ceea ce ne poate garanta o viata sanatoasa emotional-psihic si fizic.

Atunci cand suntem in stare de liniste si relaxare, corpul nostru este relaxat si sanatos; in stare de ingrijorare, de panica, corpul este tensionat; putem observa cu usurinta acest lucru, la sportivi, care reprezinta cel mai bun exemplu de cum sunt legate mentalul, psihicul si fizicul; atunci cand exista trac foarte mare, dat de presiunea de a face performanta, de presiunea pusa de antrenor pe jucator, acesta este foarte tensionat psihic, ceea ce ii tensioneaza si corpul, fiind predispus la a se accidenta cu usurinta; Antrenorul va spune la final ca jucatorul a dat ce a avut mai bun in el; insa s-a ales cu o accidentare, ex. ruptura de muschi ( cea mai des intalnita accidentare, tocmai din cauza tensiunii musculare, a incordarii), ceea ce il va tine disfunctional pentru joc pentru multa vreme.

Conform NMG si dr. Hamer, in stadiul de dezvoltare fetala creierul se dezvolta simultan cu corpul fizic, cu organele, fiecare zona a creierului fiind asociata anumitor organe, iar aceasta legatura va exista de-a lungul intregii vietii. Astfel, atunci cand un anumit organ se imbolnaveste, acest lucru poate fi vazut pe CT ( computer tomograf) pe zona de creier corespondenta organului, sub forma unui cerculet, numita de dr. Hamer : “ tinta de tir”. Ca si beneficiu adus de medicina germana a dr. Hamer, este posibilitatea de anticipare a imbolnavirii organice, prin citirea CT ului. La randul lor, atat zonele creierului cat si organele aferente, sunt legate de anumite tipuri de emotii si de conflictele interioare ce le provoaca.

Legatura intre trairile emotionale, psihice si manifestarile fizice in corpul nostru, sub forma de dureri, afectiuni si boli se numeste psihozomatizare si se refera la transpunerea conflictelor noastre emotionale, psihice, interioare, in simptom in corpul fizic, in organic. Psihosomatizarea a fost observata si descrisa in foarte multe culturi inaintase, imbracand diferite forme, scoli, etc.

In prezent, cu ajutorul tehnologiei, au putut fi observate mai bine aceste psihosomatizari si a putut fi facuta chiar o harta a bolilor organice care corespunde tipurilor de emotii si conflicte interioare, iar dr. Hamer a atins excelenta in descifrarea bolilor ( cancerelor, fiind dr. oncolog si lucrand cu zeci de mii de pacienti de-a lungul carierei sale) tratand pacientii doar prin a le vorbi despre conflictele care le-au provocat boala, ghidat fiind de CT.ul pacientului si ajutandu-i sa depaseasca starea conflictuala ( in fapt, dr. Hamer, dr.chirurg si oncolog fiind, si-a tratat pacientii facandu-le psihoterapie ).

Cum ne putem trata si cum putem preveni imbolnavirea, cu ajutorul psihoterapiei?

Psihoterapia este esentiala atat in tratarea durerilor, afectiunilor si bolilor, intelegand ca ceea ce ne provoaca imbolnavirea fizica, organica, sunt tocmai blocajele noastre emotionale, starile conflictuale interioare, psihice, pe care le traim in situatii traumatizante, de stres, cat si in prevenirea aparitiei bolii si durerilor, prin adoptarea unui stil de viata sanatos din punct de vedere al gandirii , emotional, atitudinal si comportamental. Acest lucru presupune sa lucram cu noi de cate ori ne confruntam cu situatii neplacute, ci sa nu lasam lucrurile asa, caci orice eveniment neplacut, stresant sau traumatizant din viata noastra, daca nu este gestionat si integrat armonios in povestea noastra de viata, va da efecte pe viitor, iesind la suprafata sub diferite forme: frici, tipare distorsionate de a gandi, blocaje emotionale, tipare de atitudine si comportament dezadaptate si bineinteles sub forma de dureri, afectiuni sau boli.

Atunci cand boala s-a instalat deja, perceptia pacientului se ingusteaza si se instaleaza negativismul, caci persoana vede totul prin prisma bolii de care sufera si a durerilor, iar realitatea lui este una distorsionata. Psihoterapia poate ajuta persoana ca si suport in a-si creste gradul de pozitivism, atat de necesar in procesul de vindecare, folosind in paralel tehnici de relaxare care au rolul de a echilibra fluxul neurohormonal ceea ce va duce la ameliorarea durerii ( caci creierul nostru, in stare normala, are capacitatea prin intermediul neurohormonilor sa produca natural analgezie si anestezie ); deasemenea, prin tehnici hipnotice proiective, se poate lucra la alinirea creierului pentru procesul de vindcare de boala ( creierul nostru este cel care coordoneaza repararea organelor ).

Este important sa intelegem ca tot ceea ce ni se intampla in viata, inclusiv durerile, afectiunile si bolile, sunt dependente de noi, au legatura cu actiunile noastre si sunt dictate de modul nostru de a gandi, in general, in orice situatie din viata noastra. Cand intelegem ca inclusiv boala este dpendenta de noi, nu ni se mai pare asa de inspaimantatoare, caci asa cum am produs-o, tot noi putem sa o si vindecam, avand aceasta capacitate, natural. Psihoterapeutul este doar persoana care, avand specializarea si experienta in lucrul cu astfel de probleme, te poate ajuta, ghidandu-te cu ajutorul tehnicilor psihoterapeutice, in procesul de aliniere si programare a propriei tale minti, pentru vindecare, si pentru a avea o viata autentica, traita in acord cu nevoile tale autentice, ceea ce iti va garanta si prevenirea aparitiei altor dureri, afectiuni sau boli, asa cum spune si dictonul latin : Mens sana in corpore sano! O minte sanatoasa intr-un corp sanatos!